Sfinții Părinți de la Sinodul al VI-lea Ecumenic, prăznuiți de Biserica Ortodoxă pe 23 ianuarie, sunt piloni ai teologiei ortodoxe, cunoscuți pentru contribuția lor fundamentală în apărarea credinței apostolice împotriva ereziei monotelite. Prin înțelepciunea, curajul și dăruirea lor, acești mari apărători ai adevărului au clarificat o problemă esențială a hristologiei: că Domnul nostru Iisus Hristos are două voințe, corespunzătoare celor două firi – divină și umană.
Contextul Istoric
Sinodul al VI-lea Ecumenic, cunoscut și ca Sinodul de la Constantinopol III, s-a desfășurat între anii 680-681, în timpul împăratului Constantin al IV-lea Pogonatul. Acesta a fost convocat pentru a soluționa criza teologică provocată de erezia monotelită, care susținea că în Hristos există o singură voință (cea divină), în contradicție cu învățătura ortodoxă despre cele două firi și voințe ale lui Hristos.
Monotelismul a fost o continuare a ereziei monofizite, care submina înțelegerea corectă a unirii ipostatice dintre cele două firi ale lui Hristos – dumnezeiască și omenească – păstrate fără amestecare, fără schimbare, fără împărțire și fără separare, conform definiției de la Sinodul al IV-lea Ecumenic (Calcedon, 451).
Contribuția Sfinților Părinți
La acest sinod au participat 174 de episcopi, printre care s-au numărat mari teologi și ierarhi ai Bisericii. Sub inspirația Duhului Sfânt, aceștia au analizat cu rigurozitate scrierile scripturistice, mărturiile Sfinților Părinți și argumentele ereticilor, condamnând monotelismul și afirmând adevărul de credință ortodoxă.
Sinodul a proclamat că:
- Iisus Hristos are două voințe (thelema) și două lucrări (energia), corespunzătoare celor două firi ale Sale.
- Cele două voințe ale Domnului nu sunt opuse, ci colaborează în armonie, deoarece voința omenească este supusă în mod liber voinței dumnezeiești.
Această definiție hristologică subliniază realitatea deplină a Întrupării: Hristos este Dumnezeu adevărat și Om adevărat, lucrând pentru mântuirea noastră prin voința și lucrarea ambelor Sale firi.
Rolul Sfântului Maxim Mărturisitorul
Un rol esențial în apărarea ortodoxiei l-a avut Sfântul Maxim Mărturisitorul, care a suferit prigoane și chinuri pentru curajul său de a respinge erezia monotelită. Scrierile și mărturisirea sa au fost fundamentale pentru înțelegerea corectă a unirii celor două firi ale lui Hristos. În cadrul Sinodului al VI-lea Ecumenic, învățătura sa a fost confirmată și recunoscută ca expresie autentică a credinței ortodoxe.
Importanța Teologică
Definițiile dogmatice ale acestui sinod au o importanță crucială pentru teologia ortodoxă, întrucât:
- Păstrează echilibrul hristologic între divinitatea și umanitatea lui Hristos, evitând extremele ereziilor.
- Consolidează învățătura despre mântuire, arătând că Hristos a lucrat mântuirea noastră prin voința Sa umană unită cu cea divină.
- Protejează adevărul despre Întrupare, fundamentul credinței creștine.
Moștenirea Sfinților Părinți de la Sinodul al VI-lea Ecumenic
Iubiți credincioși,
Sfinții Părinți de la acest sinod ne arată importanța apărării adevărului de credință, chiar cu prețul sacrificiilor. Ei ne învață să fim vigilenți în fața ereziilor și să rămânem neclintiți în mărturisirea Evangheliei.
Sfinții Părinți de la acest sinod ne arată importanța apărării adevărului de credință, chiar cu prețul sacrificiilor. Ei ne învață să fim vigilenți în fața ereziilor și să rămânem neclintiți în mărturisirea Evangheliei.
Biserica îi cinstește ca pe niște stâlpi ai Ortodoxiei, iar rugăciunile lor sunt un sprijin pentru noi toți. Troparul care îi slăvește ne amintește de lucrarea lor sfântă:
"Mari apărători ai Ortodoxiei, voi, cei ce ați statornicit credința cea adevărată la Sinodul al VI-lea Ecumenic, rugați-vă lui Hristos Dumnezeu să dăruiască lumii pace și sufletelor noastre mântuire."
"Mari apărători ai Ortodoxiei, voi, cei ce ați statornicit credința cea adevărată la Sinodul al VI-lea Ecumenic, rugați-vă lui Hristos Dumnezeu să dăruiască lumii pace și sufletelor noastre mântuire."
Concluzie
Sfinții Părinți de la Sinodul al VI-lea Ecumenic ne cheamă să fim mărturisitori ai adevărului în lumea noastră, rămânând fideli învățăturii lui Hristos. Fie ca prin rugăciunile lor să dobândim statornicie în credință și să ne întărim în dragostea față de Dumnezeu și aproapele nostru.